Salutare din nou,
Azi am sa scriu despre cel mai eficient medicament al sufletului si nu numai, rasul.Ceea ce il face asa special este faptul ca vine ca o cheie acolo unde lantul remuscarilor si in general al sentimentelor negative,impiedica omul sa treaca la trairi mai bune,el transforma o amintire neplacuta in una placuta,face din putin mult,din innorat soare.Ei,banuiesc ca ai inteles ideia.
Si nu pot sa vorbesc despre asta in stilul cu care te-am obisnuit pana acum.De aici incolo lucrurile devin personale.Deci am sa povestesc un crampei din viata mea.Desigur,cu scopul final de a avea relevanta pentru subiect.
Nu pot sa mint daca ar fi sa vorbesc despre viata mea in general si sa spun ca a fost numai lapte si miere.In orice etapa a ei am avut clipe minunate si clipe de o reala experienta senzoriala de dezgust,la orice nivel,fie el fizic sau emotional. Si pot sa spun ca le-am trait pe toate bune si rele la o intensitate exploziva. Stateam si ma gandeam acum ceva timp:cine a zis ca viata e frumoasa stia ce zice,caci in aceste vorbe sta ascuns un adevar atat de sublim,incat unii il percep abia la o varsta apropiata mortii. Nu tine de cat bine sau rau ai experimentat,nu tine de faptul ca altii s-au descurcat mai bine,tine de faptul ca ai fost acolo,ai vazut ce e de cuviinta sau nu,ai invatat din greseli si ai aspirat intotdeauna la mai bine.Ai luptat pentru ceea ce ai invatat ca este cu adevarat important si continui sa lupti chiar daca unele lucruri iti stau impotriva.Si mai presus de toate,ai gasit amuzament in toate.Iar asta face din viata ta o poveste care merita spusa celorlati,fara riscul de a deveni plictisitoare pentru cei ce vor sa o auda.
Si da,am facut rau si mi s-a raspuns cu rau,am facut bine si mi s-a raspuns cu bine,am facut rau si mi s-a raspuns cu bine spre rusinea mea,pe cand altadata am facut bine si mi s-a raspuns cu rau.Dar pana de curand judecam lucrurile ca un arbitru.Si aveam o viziune incetosata asupra vietii mele. Asa ca am decis sa ma educ a privi detasat,impartial.Am renuntat pentru cateva clipe de infinit in stare pura la orgoliu,la Ego.Si am avut o imagine clara ca roua unei dimineti de primavara.Si am ras cu lacrimi.Am ras pana am simtit ca toate ranile mi se inchid.Am ras pana cand am realizat ca m-am agitat prea mult,am incercat sa cantaresc totul prea des,in timp ce rolul acesta il are o entitate superioara mie.Si odata ce am realizat asta,zalele lanturilor cu care ma incatusasem singur pe parcursul a atatia ani,au inceput sa cada una cate una.Si procesul e in curs.
Cei ce ma cunosc stiu ca am avut mereu o problema cu greutatea,in sensul mai putin vehiculat.Am incercat absolut orice sa ma ingras insa mai nimic nu a dat rezultate vizibile.Ceea ce nu intelegeam eu era faptul ca solutia vine din interior.Si am inceput tratamentul:am inceput sa ma uit la cam toate serialele de comedie animata de la Simpsons,South Park,Family Guy pana la cele mai idioate lucruri posibile pe care le poti gasi pe internet.Si am inceput sa rad,sa rad si sa rad in continuare.Si a disparut stresul anilor trecuti, iar in schimb am dezvoltat un simt al umorului mult mai bogat. Si acuma rad din orice.Fara iarba,alcool,LSD sau alte psihedelice,in caz ca te intrebai. Am inceput sa fac sport,sa fiu un pic mai putin puturos ca inainte, am inceput sa cred in lucruri in care nu credeam inainte din simplul motiv ca nu aveam dovezi inca,iar odata cu aceste schimbari am inceput sa ma ingras.Cum se zice: rasul ingrasa!
Si mi-am format un obicei ca de fiecare data cand ceva ma bazaie pe creier,sa ma uit la un videoclip amuzant.Cumva rasul face orice fel de problema sa dispara.
Insa exista ceva interesant in subiectele pe care le gasim amuzante.Unii oameni,de obicei cei mai carismatici,sunt apreciati pentru autocritica,luata ca sursa de amuzament.Acei oameni au abilitatea destul de rara de a-i face pe altii sa rada si sa se simta bine printr-un act de corectitudine atat fata de sine cat si fata de ceilalti,adica prin recunoasterea propriilor defecte.Altii folosesc comicul de situatie pentru a povesi intamplari pe care ei insisi le-au trait. Asta consider eu umor in adevaratul sens al cuvantului.O gluma la care rad toti indiferent daca ei sunt cei ce o spun sau nu.
Ceea ce am detestat inca de mic au fost oamenii care se amuza pe seama defectelor fizice.E destul de usor sa faci haz de necazul altuia,nu zic nu,am facut-o si eu pana cand mi-am dat seama ce spune acest lucru despre mine.Cand gasesti amuzanta situatia nefericita a altuia incepi sa o omiti pe a ta,iar asta inseamna automat ca te complaci in acea situatie.Si in general orice rau ai face,nu o faci decat impotriva ta,pe cai directe sau indirecte.
E exact ca atunci cand ii sapi groapa altuia si pici singur in ea.E ca atunci cand incerci sa-l scuipi pe unul si vantul iti sta impotriva in asa fel incat sa te scuipi singur pana la urma.Felul in care aceste evenimente tind sa se compenseze unele pe altele fac din destin unul din cei mai sublimi umoristi...dar oare cine se amuza?
No comments:
Post a Comment