Liberul arbitru

Salutare din nou,


      Astazi am decis,dupa o pauza de ceva timp,sa scriu din nou.Si am sa iti vorbesc cate ceva despre un atribut definitoriu fiintei umane si totodata un subiect dezbatut atat de catre religie cat si de lumea stiintifica,adica Liberul Arbitru.
       Daca ar fi sa dau o definitie a acestui termen,as spune ca liberul arbitru este conditia fundamentala a existentei umane,este acea calitate a cuiva de a-si alege singur propriile actiuni in functie de consecintele pe care le considera a decurge din acestea.Atat religia cat si stiinta au cate o definitie sau un punct de vedere care de multe ori difera in ceea ce priveste acest liber arbitru. 

     Biblia ne vorbeste despre acesta ca fiind un dar de la Dumnezeu,dar ce ne deosebeste de animale prin faptul ca acestora le sunt conditionate actiunile in functie de instinct.Tot in Cartea Sfanta aflam faptul ca omul a fost creat dupa chipul si asemanarea Creatorului,iar liberul arbitru a reprezentat unul din atributele ce ne face asemenea Lui.Invataturile pe care le propovaduieste aceasta carte sunt privite de catre lumea religioasa precum niste recomandari catre un bine absolut,si mai putin niste ordine batute in cuie,care ar demonta din start conceptul de liber arbitru. Omul are posibilitatea sa faca si bine si rau,este indrumat in calatoria sa prin viata de anumite idei,insa alegerea sta numai de partea sa.El este facut constient de consecintele actiunilor sale,atat asupra sa ca persoana de sine statatoare, cat si asupra celor din jur,ca si grup social din care face parte.In ceea ce priveste actiunile sale,daca respecta ceea ce este sfatuit sau nu, este strict o problema de credinta.
          Cand vorbesc despre liber arbitru nu pot sa nu mentionez o analogie care parca explica relatia dintreacesta,adevar si minciuna. Sa ne gandim la celebra poveste a lui Adam si Evei,care au fost izgoniti din gradina Eden,pentru ca au muscat din fructul cunostintei Binelui si Raului.Sa incercam sa ne imaginam faptul ca nu stim ce este bine sau rau.Am mai putea vorbi de liber-arbitru aici?Cum am mai putea sa ne directionam actiunile?
           Aceste intrebari ma fac sa asociez copacul cunostintei binelui si raului cu liberul arbitru.Imediat ce am dobandit cunostinta acestuia,avem libertatea sa alegem intre bine si rau.Dar sub diverse influente alegem si raul cateodata,datorita celui "razvratit",sarpele care cauta tot timpul sa ne ispiteasca.Rolul lui este de a distorsiona adevarul,de induce omul in eroare prin minciuni si s-a dovedit ca omul a cazut prada acestor capcane.Astfel Creatorul a inteles faptul ca micile sale creatii nu sunt pe cat de desavarsite ar fi dorit.
           De aceea a fost trimis pe un teren neutru,intre Rai si Iad,intre bine si rau,pentru a-si exercita liberul arbitru,pentru a descoperi si alege calea pe care vrea sa mearga,in sus sau in jos.Si aceasta calatorie de initiere o face orice om, in forma fizica,pe Pamant.
            Desi religia are multe elemente care uneori se contrazic,ceea ce este esential de inteles este faptul ca avem intotdeauna libertatea de a alege pusi in fata situatiilor de orice gen,iar aceasta calitate nu trebuie sa transcende mediul in care se exercita libertatea altei fiinte umane de a face acest lucru.
            In ceea ce priveste lumea stiintelor,aceasta are o opinie sceptica in privinta existetei liberului arbitru.Experimentele din domeniul neurostiintelor au demonstrat ca orice decizie constienta este precedata de una inconstienta,declansata de factori biochimici.Mai in termeni usor de digerat,deciziile pe care le luam pot urmari un tipar cladit in ani si ani de evolutie,dar in acelasi timp un tipar in continua schimbare.
          Un punct de vedere care pe mine m-a fascinat a fost al unui matematician francez Pierre Simon Laplace,care a conturat un calculator imaginar ce poate analiza toate evenimente produse in univers de la Big Bang pana in ziua de astazi,de la cel mai mare nivel pana la cel mai mic.Acest calculator poate raspunde la orice fel de intrebare,poate calcula viitorul oricarei forme de viata sau oricarui corp din univers,pe ratiuni deterministe.Acest concept a fost denumit "demonul lui Laplace".Daca ar fi sa acceptam aceasta ideie ca posibila,intelegem defapt ca liberul arbitru nu este decat un produs al propriei ignorante,a lipsei de cunoastere despre univers in cele mai fine detalii ale sale.
            Filosofia are in schimb o abordare care le accepta si le argumenteaza pe ambele puncte de vedere,fie ele de natura teologica sau stiintifica.
             Prima abordare,cea a liberului arbitru, sustine faptul ca omul determina tot ceea ce se petrece in jurul sau gratie exercitarii liberului arbitru,el este cel ce influenteaza mediul prin forta ratiunii si nu poate fi conditionat de mediu in niciun fel.Desi aceasta prima abordare este sustinuta in mare parte de conceptele teologice,are si un partizan in stiintele fixe,mai exact mecanica cuantica.Una din ideile pe care le promoveaza mecanica cuantica este ca tot ceea ce ne inconjoara este rezultatul exercitarii simturilor noastre.Daca nu am avea ochi nu ar exista culoarea rosie daca nu am avea auz nu ar exista tunet,etc.Universul nu exista dincolo de simturile noastre,deci conditia esentiala a existentei acestuia este actiunea simturilor asupra acestuia.Intr-un alt fel spus,desi sfideaza oarecum logica,noi am creat tot ceea ce exista si stim ceva despre.Sa nu uitam ca fizica cuantica este momentan cea mai de succes abordare in domeniul stiintelor naturii si poate nu intamplator a creat premisele necesare a face o punte solida intre sacru si profan, intre credinta si stiinta.
            Cea de-a doua abordare filozofica,cea determinista, sustine punctele de vedere ale stiintelor clasice:fizica,biologie sau chimie asupra problemei liberului arbitru.Astfel,actiunile umane sunt predeterminate,in special ca efect al necesitatilor,al dorintei.Noi actionam in mare parte pentru a ne satisface anumite nevoi noua insine si celor din jur in particular.Deci, intr-un cuvant,metaforic vorbind, suntem sclavii propriului organism.Pentru a putea discuta de liber arbitru ar trebui sa nu fim conditionati de nevoia de a manca, de a dormi, de a ne adaposti si asa mai departe.Aceasta abordare are si sustinerea unei religii orientale,Budismul,care vede dorinta ca principala sursa a durerii fie ea de nivel fizic sau spiritual. 
           Observam cum cele doua abordari impletesc atat elemente care tin de religie cat si elemente pur stiintifice.Acest lucru ma face sa cred inca o data ca atat din punctul de vedere al liberului arbitru cat si luate per total,cele doua modalitati de cunoastere,religia si stiinta evolueaza spre un tot unitar.
            Daca ar fi sa tragem o concluzie,fie ca exista sau nu liberul arbitru,un lucru e cert,omul si mediul sunt interdependenti,iar alegerea sta intotdeauna de partea omului,chiar daca aceasta nu poate influenta suta la suta sau sa fie influentata in totalitate de catre Univers.



Pana data viitoare 
Te las prada curiozitatii,


Andrei C.