Iubirea si frica,un tot unitar?

Salut din nou,

          Astazi am sa-ti vorbesc despre cele mai “volatile” simturi ale mintii umane,adica cele doua sentimente considerate contradictorii,Iubirea si Frica.Poate te intrebi de ce am zis simturi ale mintii, asa ca am sa iti explic etimologia cuvantului sentiment, care a evoluat in limbajul actual din latina,sentire de la a simti si mens de la minte,un fel de a spune a simti cu mintea. Una din pasiunilr mele cele mai mari  sunt cuvintele si originea lor.

        Ok, ca sa nu mai bat campii trec direct la subiect.Cele doua cuvinte pot fi abordate din mai multe puncte de vedere.Spre exemplu analizandu-le pur psihologic ele sunt reactii naturale la mediul exterior,ceea ce ne face sa ne simtim bine iubim,ceea ce ne provoaca neplaceri ne provoaca teama.Si anticipez ce ai sa zici, insa ura nu este decat un produs auxiliar al fricii. Adevarata frumusete a acestei definitii consta in faptul ca nu se aplica intotdeauna.In actuala lume intoarsa cu susul in jos unii se tem de ceea ce le face binele iar altii iubesc ceea ce le provoaca neplaceri. Problema lor si a noastra in general este ca ne temem intotdeauna de ce urmeaza sa se intample,insa iubim numai ce e acum si aici.Si ca sa repet o ideie dintr-o postare anterioara,conditia esentiala a fericirii sau a succesului este orientarea pe prezent.

         Dar adevarata intrebare ar fi “De ce unii ajung sa le confunde?”Si raspunsul la aceasta intrebare e pur psihologic,daca tot am inceput cu acest punct de vedere.Orice om are un Ego,un fel de soft al fiecaruia care ii spune cine este,ce este si mai ales ce nu este.Acest Ego este alimentat de diverse conjuncturi mai mult sau mai putin fericite,ca atare este in continua schimbare.Ego-urile puternice au de obicei un fond nefericit pe care se cladesc.Ego-urile slabe nu au cunoscut atat de intens senzatii neplacute.Insa acest Ego creaza o realitate distorsionata in ambele extreme,un ego puternic nu poate simti la fel de intens iubirea cu care este inconjurat,in vreme ce simte o frica irationala de ceea ce viata i-a oferit pana acum si ii poate oferi in continuare.In cazul contrar,ego-ul slab nu se teme de aproape nimic si se bucura cu mai mare intensitate de lucrurile simple pe care le ofera iubirea. Dar este intotdeauna vulnerabil.Cand unul din cele doua tipuri de oameni se gasesc intr-o situatie dusa la extrem tind sa-si degenereze simturile:resping ceea ce le face bine sau aleg unele lucruri care le fac rau.Sau mai rau,amandoua.Presupun ca stii expresiile”ti s-a urat cu binele”sau”lasa-ma in durerea mea”.De specificat ca Ego-ul este ceva creat artificial de mintea noastra,nu ne reprezinta decat la nivel social,nicidecum spiritual.Si acest Ego poate avea o mie de masti pe care le purtam in varii situatii.

          Daca privim problema din punct de vedere filozofic,iubirea si frica sunt fortele care modeleaza universul,cel putin cel al nostru,al oamenilor,Planeta Pamant.Stii cum se zice”Daca dragoste nu e nimic nu e”.Total de acord aici:nu poate exista viata fara creatie,nu exista obiect fara forta creatoare a pasiunii omului cum nu exista om fara forta creatoare a iubirii(nu va imaginati altceva).Pe cand frica aduce distrugere si haos.Toate conflictele sunt alimentate de frica oamenilor pentru viitor:fie ca se tem de a ramane fara resurse,fie ca se tem sa nu fie atacati si ataca ei primii, fie ca se tem de influenta celuilalt asupra sa,fie se tem de anonimat.Exemplele pot continua la nesfarsit.Esential e faptul ca mintea umana intotdeauna iscoditoare gaseste mii de motive de teama insa cand vine vorba de a iubi nu are nevoie de nicio motivatie.O face pur si simplu.Fara compromisuri.Adica iubeste cu adevarat.

            Ultimul aspect ale acestei analize comparative este religia.Ea ofera solutia la vesnica noastra cautare a fericirii,daca reusim sa o intelegem si sa o urmam ca atare.Ceea ce promoveaza orice religie de pe planeta este sa iti iubesti aproapele chiar daca acesta te raneste,si astfel iti inspira teama.Sa raspunzi cu bine binelui si cu acelasi bine chiar si raului.Dar in esenta aceasta inseamna ca tu sa renunti la Ego. Nu intamplator Cel de Sus este iubit si temut in acelasi timp.E un fel de pilda.Nu intamplator Dumnezeu a jertfit mandria sa ,fiul sau,pe Mantuitor,in scopul iertarii pacatelor lumii.E pilda suprema de renuntare la sine,la Ego.Poate exista mii de controverse in privinta religiilor insa eu cred ca punctul in care se intalnesc e aceasta ideie de renuntare la anumitul Ego,alegere prin care fiecare poate cunoaste iubirea si sa o accepte,cunoscand dar nelasandu-se influentat de frica.