Succes sau esec? O problema de alegere 1

         De vreo cateva zile ma fascineaza un subiect depre care de-a lungul anilor,mai ales in ultima perioada s-a vorbit mai mult sau mai putin deschis,cu scepticism sau rezervare.E vorba despre ceva destul de profund,destul de complicat,dar cred ca-l pot face sa fie simplu.

         Care este pragul dintre succes si esec,general vorbind?Iata intrebarea pe care sunt profund convins ca toata lumea si-o pune,de fiecare data cand ajunge la un hop in viata,acel episod in care se nasc mereu intrebari(ce ar trebui sa fac?,daca gresesc?,ce ar face x?,ce parere ar avea lumea daca eu?....etc).Ei,raspunsul e ciudat...ne punem prea multe intrebari.

         Ceea ce ne separa pe noi oamenii de celelalte animale este capacitatea de a gandi rational si independent,cel putin in teorie.Insa defectul unui astfel de avantaj este faptul ca riscam sa ne detasam de la ceea ce este cu adevarat important,adica prezentul,clipa de aici si acum.Si odata cu aparitia unei probleme de acest fel,evolutia individului in general si a societatii in particular duce inevitabil la o ramificare a acestui "flagel".Unii oameni se gandesc la trecut si isi orienteaza actiunile in functie de ceea ce reprezenta "universul" lor intr-un timp ce s-a naruit,altii se gandesc la la un viitor abstract,isi planuiesc viata cu convingerea ca lumea evolueaza conform aceluiasi tipar ca pana acum.Nu judec nimic in aceasta privinta,toti avem motivele noastre,dar din punctul meu de vedere,adesea subiect de disputa,esenta succesului consta in concentrarea pe prezent.

         Poate nu toti am constatat,insa traim o lume in care certitudinea vine numai din clipa prezenta,o lume intr-o schimbare mult prea complexa si rapida pentru a fi inteleasa pe deplin.Dar putini vad avantajele unei astfel de lumi,sau mai bine spus rostul unui astfel de status quo.Eu personal vad acest haos o tranzitie intre vechile conceptii vesnic demontate stiintific si inca pe atat dezbatute si o noua ordine la nivel planetar.Si nu va ganditi la ceva monstruos,cum incearca unele filme de propaganda sa demonstreze.Eu vad pur si simplu o lume mult mai inteligenta,capabila sa inteleaga si sa accepte propriile actiuni si efectul acestora,o lume indepenta de sine si de cei din jur,in care voia primeaza nevoia,in care nocivitatea unei societati de consum va fi doar o pagina in cartile de istorie.

        Si mereu cand aduc vorba de "societate de consum" nu pot sa nu mentionez genialitatea acestui termen,oricine ar fi persoana care l-a inventat.Pe langa definirea unui egoism exacerbat si incurajarea consumului irational,termenul mascheaza si o componenta mai spirituala...nu facem decat sa ne consumam pe noi insine...ca efect stresul este considerat boala omului modern.

        Dar aici pun punct aspectelor negative pentru ca tind mereu sa complice lucrurile.

        As putea sa mai adaug,pentru a intari ideea de succes=orientare pe prezent,cu exemplele celor mai de succes oameni ai planetei,care au inteles ca totul se transforma in timp si au cautat sa satisfaca nevoile omenirii specifice epocii din care au facut parte.Care dintre ei s-ar fi gandit oare ca ideile sale vor fi valabile in timp?Ei au anualizat doar prezentul si au reusit sa gaseasca solutii pentru anumite probleme.Si da,hai sa fiu la moda...il dau exemplu pe Mark Zuckerberg,inventatorul Facebook,desi inventia lui e cam nociva.

       Insa dincolo de comonenta rationala a succesului,exista una spirituala,la care s-a incercat sa se vina si cu o explicatie stiinfica destul de recent,anume atitudinea omului fata de succes sau esec.Si aceasta abordare,mai mult psihologica decat pragmatica este,dupa mine,mult mai importanta de inteles.

        Dar despre asta,in ciuda entuziasmului,voi vorbi intr-o postare viitoare.