Liberul arbitru

Salutare din nou,


      Astazi am decis,dupa o pauza de ceva timp,sa scriu din nou.Si am sa iti vorbesc cate ceva despre un atribut definitoriu fiintei umane si totodata un subiect dezbatut atat de catre religie cat si de lumea stiintifica,adica Liberul Arbitru.
       Daca ar fi sa dau o definitie a acestui termen,as spune ca liberul arbitru este conditia fundamentala a existentei umane,este acea calitate a cuiva de a-si alege singur propriile actiuni in functie de consecintele pe care le considera a decurge din acestea.Atat religia cat si stiinta au cate o definitie sau un punct de vedere care de multe ori difera in ceea ce priveste acest liber arbitru. 

     Biblia ne vorbeste despre acesta ca fiind un dar de la Dumnezeu,dar ce ne deosebeste de animale prin faptul ca acestora le sunt conditionate actiunile in functie de instinct.Tot in Cartea Sfanta aflam faptul ca omul a fost creat dupa chipul si asemanarea Creatorului,iar liberul arbitru a reprezentat unul din atributele ce ne face asemenea Lui.Invataturile pe care le propovaduieste aceasta carte sunt privite de catre lumea religioasa precum niste recomandari catre un bine absolut,si mai putin niste ordine batute in cuie,care ar demonta din start conceptul de liber arbitru. Omul are posibilitatea sa faca si bine si rau,este indrumat in calatoria sa prin viata de anumite idei,insa alegerea sta numai de partea sa.El este facut constient de consecintele actiunilor sale,atat asupra sa ca persoana de sine statatoare, cat si asupra celor din jur,ca si grup social din care face parte.In ceea ce priveste actiunile sale,daca respecta ceea ce este sfatuit sau nu, este strict o problema de credinta.
          Cand vorbesc despre liber arbitru nu pot sa nu mentionez o analogie care parca explica relatia dintreacesta,adevar si minciuna. Sa ne gandim la celebra poveste a lui Adam si Evei,care au fost izgoniti din gradina Eden,pentru ca au muscat din fructul cunostintei Binelui si Raului.Sa incercam sa ne imaginam faptul ca nu stim ce este bine sau rau.Am mai putea vorbi de liber-arbitru aici?Cum am mai putea sa ne directionam actiunile?
           Aceste intrebari ma fac sa asociez copacul cunostintei binelui si raului cu liberul arbitru.Imediat ce am dobandit cunostinta acestuia,avem libertatea sa alegem intre bine si rau.Dar sub diverse influente alegem si raul cateodata,datorita celui "razvratit",sarpele care cauta tot timpul sa ne ispiteasca.Rolul lui este de a distorsiona adevarul,de induce omul in eroare prin minciuni si s-a dovedit ca omul a cazut prada acestor capcane.Astfel Creatorul a inteles faptul ca micile sale creatii nu sunt pe cat de desavarsite ar fi dorit.
           De aceea a fost trimis pe un teren neutru,intre Rai si Iad,intre bine si rau,pentru a-si exercita liberul arbitru,pentru a descoperi si alege calea pe care vrea sa mearga,in sus sau in jos.Si aceasta calatorie de initiere o face orice om, in forma fizica,pe Pamant.
            Desi religia are multe elemente care uneori se contrazic,ceea ce este esential de inteles este faptul ca avem intotdeauna libertatea de a alege pusi in fata situatiilor de orice gen,iar aceasta calitate nu trebuie sa transcende mediul in care se exercita libertatea altei fiinte umane de a face acest lucru.
            In ceea ce priveste lumea stiintelor,aceasta are o opinie sceptica in privinta existetei liberului arbitru.Experimentele din domeniul neurostiintelor au demonstrat ca orice decizie constienta este precedata de una inconstienta,declansata de factori biochimici.Mai in termeni usor de digerat,deciziile pe care le luam pot urmari un tipar cladit in ani si ani de evolutie,dar in acelasi timp un tipar in continua schimbare.
          Un punct de vedere care pe mine m-a fascinat a fost al unui matematician francez Pierre Simon Laplace,care a conturat un calculator imaginar ce poate analiza toate evenimente produse in univers de la Big Bang pana in ziua de astazi,de la cel mai mare nivel pana la cel mai mic.Acest calculator poate raspunde la orice fel de intrebare,poate calcula viitorul oricarei forme de viata sau oricarui corp din univers,pe ratiuni deterministe.Acest concept a fost denumit "demonul lui Laplace".Daca ar fi sa acceptam aceasta ideie ca posibila,intelegem defapt ca liberul arbitru nu este decat un produs al propriei ignorante,a lipsei de cunoastere despre univers in cele mai fine detalii ale sale.
            Filosofia are in schimb o abordare care le accepta si le argumenteaza pe ambele puncte de vedere,fie ele de natura teologica sau stiintifica.
             Prima abordare,cea a liberului arbitru, sustine faptul ca omul determina tot ceea ce se petrece in jurul sau gratie exercitarii liberului arbitru,el este cel ce influenteaza mediul prin forta ratiunii si nu poate fi conditionat de mediu in niciun fel.Desi aceasta prima abordare este sustinuta in mare parte de conceptele teologice,are si un partizan in stiintele fixe,mai exact mecanica cuantica.Una din ideile pe care le promoveaza mecanica cuantica este ca tot ceea ce ne inconjoara este rezultatul exercitarii simturilor noastre.Daca nu am avea ochi nu ar exista culoarea rosie daca nu am avea auz nu ar exista tunet,etc.Universul nu exista dincolo de simturile noastre,deci conditia esentiala a existentei acestuia este actiunea simturilor asupra acestuia.Intr-un alt fel spus,desi sfideaza oarecum logica,noi am creat tot ceea ce exista si stim ceva despre.Sa nu uitam ca fizica cuantica este momentan cea mai de succes abordare in domeniul stiintelor naturii si poate nu intamplator a creat premisele necesare a face o punte solida intre sacru si profan, intre credinta si stiinta.
            Cea de-a doua abordare filozofica,cea determinista, sustine punctele de vedere ale stiintelor clasice:fizica,biologie sau chimie asupra problemei liberului arbitru.Astfel,actiunile umane sunt predeterminate,in special ca efect al necesitatilor,al dorintei.Noi actionam in mare parte pentru a ne satisface anumite nevoi noua insine si celor din jur in particular.Deci, intr-un cuvant,metaforic vorbind, suntem sclavii propriului organism.Pentru a putea discuta de liber arbitru ar trebui sa nu fim conditionati de nevoia de a manca, de a dormi, de a ne adaposti si asa mai departe.Aceasta abordare are si sustinerea unei religii orientale,Budismul,care vede dorinta ca principala sursa a durerii fie ea de nivel fizic sau spiritual. 
           Observam cum cele doua abordari impletesc atat elemente care tin de religie cat si elemente pur stiintifice.Acest lucru ma face sa cred inca o data ca atat din punctul de vedere al liberului arbitru cat si luate per total,cele doua modalitati de cunoastere,religia si stiinta evolueaza spre un tot unitar.
            Daca ar fi sa tragem o concluzie,fie ca exista sau nu liberul arbitru,un lucru e cert,omul si mediul sunt interdependenti,iar alegerea sta intotdeauna de partea omului,chiar daca aceasta nu poate influenta suta la suta sau sa fie influentata in totalitate de catre Univers.



Pana data viitoare 
Te las prada curiozitatii,


Andrei C.

  
        

Rasul...si nu e vorba de o felina

Salutare din nou,


     Azi am sa scriu despre cel mai eficient medicament al sufletului si nu numai, rasul.Ceea ce il face asa special este faptul ca vine ca o cheie acolo unde lantul remuscarilor si in general al sentimentelor negative,impiedica omul sa treaca la trairi mai bune,el transforma o amintire neplacuta in una placuta,face din putin mult,din innorat soare.Ei,banuiesc ca ai inteles ideia.

    Si nu pot sa vorbesc despre asta in stilul cu care te-am obisnuit pana acum.De aici incolo lucrurile devin personale.Deci am sa povestesc un crampei din viata mea.Desigur,cu scopul final de a avea relevanta pentru subiect.
     Nu pot sa mint daca ar fi sa vorbesc despre viata mea in general si sa spun ca a fost numai lapte si miere.In orice etapa a ei am avut clipe minunate si clipe de o reala experienta senzoriala de dezgust,la orice nivel,fie el fizic sau emotional. Si pot sa spun ca le-am trait pe toate bune si rele la o intensitate exploziva. Stateam si ma gandeam acum ceva timp:cine a zis ca viata e frumoasa stia ce zice,caci in aceste vorbe sta ascuns un adevar atat de sublim,incat unii il percep abia la o varsta apropiata mortii. Nu tine de cat bine sau rau ai experimentat,nu tine de faptul ca altii s-au descurcat mai bine,tine de faptul ca ai fost acolo,ai vazut ce e de cuviinta sau nu,ai invatat din greseli si ai aspirat intotdeauna la mai bine.Ai luptat pentru ceea ce ai invatat ca este cu adevarat important si continui sa lupti chiar daca unele lucruri iti stau impotriva.Si mai presus de toate,ai gasit amuzament in toate.Iar asta face din viata ta o poveste care merita spusa celorlati,fara riscul de a deveni plictisitoare pentru cei ce vor sa o auda.
        Si da,am facut rau si mi s-a raspuns cu rau,am facut bine si mi s-a raspuns cu bine,am facut rau si mi s-a raspuns cu bine spre rusinea mea,pe cand altadata am facut bine si mi s-a raspuns cu rau.Dar pana de curand judecam lucrurile ca un arbitru.Si aveam o viziune incetosata asupra vietii mele. Asa ca am decis sa ma educ a privi detasat,impartial.Am renuntat pentru cateva clipe de infinit in stare pura la orgoliu,la Ego.Si am avut o imagine clara ca roua unei dimineti de primavara.Si am ras cu lacrimi.Am ras pana am simtit ca toate ranile mi se inchid.Am ras pana cand am realizat ca m-am agitat prea mult,am incercat sa cantaresc totul prea des,in timp ce rolul acesta il are o entitate superioara mie.Si odata ce am realizat asta,zalele lanturilor cu care ma incatusasem singur pe parcursul a atatia ani,au inceput sa cada una cate una.Si procesul e in curs.
         Cei ce ma cunosc stiu ca am avut mereu o problema cu greutatea,in sensul mai putin vehiculat.Am incercat absolut orice sa ma ingras insa mai nimic nu a dat rezultate vizibile.Ceea ce nu intelegeam eu era faptul ca solutia vine din interior.Si am inceput tratamentul:am inceput sa ma uit la cam toate serialele de comedie animata de la Simpsons,South Park,Family Guy pana la cele mai idioate lucruri posibile pe care le poti gasi pe internet.Si am inceput sa rad,sa rad si sa rad in continuare.Si a disparut stresul anilor trecuti, iar in schimb am dezvoltat un simt al umorului mult mai bogat. Si acuma rad din orice.Fara iarba,alcool,LSD sau alte psihedelice,in caz ca te intrebai. Am inceput sa fac sport,sa fiu un pic mai putin puturos ca inainte, am inceput sa cred in lucruri in care nu credeam inainte din simplul motiv ca nu aveam dovezi inca,iar odata cu aceste schimbari am inceput sa ma ingras.Cum se zice: rasul ingrasa!
          Si mi-am format un obicei ca de fiecare data cand ceva ma bazaie pe creier,sa ma uit la un videoclip amuzant.Cumva rasul face orice fel de problema sa dispara.
          Insa exista ceva interesant in subiectele pe care le gasim amuzante.Unii oameni,de obicei cei mai carismatici,sunt apreciati pentru autocritica,luata ca sursa de amuzament.Acei oameni au abilitatea destul de rara de a-i face pe altii sa rada si sa se simta bine printr-un act de corectitudine atat fata de sine cat si fata de ceilalti,adica prin recunoasterea propriilor defecte.Altii folosesc comicul de situatie pentru a povesi intamplari pe care ei insisi le-au trait. Asta consider eu umor in adevaratul sens al cuvantului.O gluma la care rad toti indiferent daca ei sunt cei ce o spun sau nu.
          Ceea ce am detestat inca de mic au fost oamenii care se amuza pe seama defectelor fizice.E destul de usor sa faci haz de necazul altuia,nu zic nu,am facut-o si eu pana cand mi-am dat seama ce spune acest lucru despre mine.Cand gasesti amuzanta situatia nefericita a altuia incepi sa o omiti pe a ta,iar asta inseamna automat ca te complaci in acea situatie.Si in general orice rau ai face,nu o faci decat impotriva ta,pe cai directe sau indirecte.
           E exact ca atunci cand ii sapi groapa altuia si pici singur in ea.E ca atunci cand incerci sa-l scuipi pe unul si vantul iti sta impotriva in asa fel incat sa te scuipi singur pana la urma.Felul in care aceste evenimente tind sa se compenseze unele pe altele fac din destin unul din cei mai sublimi umoristi...dar oare cine se amuza?

       
     
         

Credinta

Te salut din nou,

       In cele ce urmeaza voi scrie despre ceva destul de delicat,despre ceva in legatura cu care oamenii au cateodata viziuni diferite .Voi vorbi despre o forta putin inteleasa dar cu aplicatii nelimitate,voi vorbi despre credinta.Si voi vorbi despre asta fara a face prozeletism,fara a incerca sa confirm sau sa afirm vreo teorie,doctrina sau vreun cult anume.Dupa cum mi-am format stilul,o voi face pe cat se poate de obiectiv. Deci,puteti citi cu incredere.

       Privind intreaga istorie a civilizatiilor,credinta a reprezentat incercarea omului de a explica inexplicabilul,de a atribui fenomenelor fara logica o exlicatie de obicei personificata.Se poate spune astfel ca,la originea sa credinta este un act de creatie abstracta.In numele credintei lumea a evoluat,cu bune si cu rele,catre minunile epocii actuale,iar atata timp cat va exista in armonie cu logica,ne va duce catre un viitor despre care vom spune ca ni l-am imaginat cu greu.

       Credinta a reprezentat premisa pentru religie,credinta a reprezentat chiar si premisa pentru stiinta.Spun asta pentru ca religia este un act de gandire care porneste de la  abstract catre concret,iar stiinta privita ca act creator in continua evolutie,are rolul invers,acela de a face trecerea de la concret catre abstract. O descoperire stiintifica reprezinta intotdeauna un pas inainte catre noi intrebari,iar raspunsul acestora actioneaza un lant nesfarsit catre alte descoperiri. Pe cand religia pune intrebari esentiale despre om,despre Divinitate,despre viata si moarte,si despre bine si rau.Raspunsurile insa sunt concrete,nu prezinta prologul niciunei alte cercetari.

          Pe cand religia a avut mii de ani pentru a evolua,stiinta este relativ noua ca act de creatie,insumand in jur de 300. Insa fiecare a pornit de la o credinta anume,credinta ca totul a fost creat de catre Divinitate,sau credinta ca intregul univers este guvernat de anumite legi.Daca ar fi sa urmarim astfel problema,ambele teorii par sa aiba un sambure de adevar in ele. Si am sa iti explic si de ce.

        Dupa cum bine stim creierul uman este impartit in doua emisfere,cea dreapta e responsabila cu creativitatea si atributele specifice ei,pe cand emisfera stanga e responsabila cu logica si aferentele sale.Deci,daca ar fi sa luam prima afirmatie si sa spunem ca este adevarata,adica totul a fost creat de catre divinitate,aici actioneaza emisfera dreapta,cea reponsabila creativitatii.Si o putem accepta sau nu ca adevar absolut. Exista si un cuvant care sa sumarizeze relatia religie-emisfera dreapta a creierului uman,acela ar fi Ortodoxie,in traducere elena,calea cea dreapta.

        In schimb,daca am accepta ca valabila cea de-a doua afirmatie,cum ca universul este guvernat de anumite legi,am fi influentati de emisfera stanga a creierului,partea dominata de logica. Pe cand istoria s-a bucurat de epoci dominate de creativitate sau pragmatism,de evolutie spirituala si culturala in acelasi timp,sau de revolutii in domeniul social si stiintific,mentalul colectiv a actionat sub influenta emisferei drepte,respectiv stangi ale creierelor"destepte"ale vremii,urmate de celelate,mai putin influente.

        Insa motorul care a alimentat aceste schimbari l-a resprezentat intotdeauna credinta,capacitatea omului de a crea din nimic un "ceva" initial la nivel abstract ca mai apoi,de multe ori fara a sesiza schimbarea,sa capete forma concreta.Religia prin practicile ei actioneaza concret la nivel psihic,ca mai apoi sa capete contur palpabil,stiinta este calea scurta dar plina de riscuri,catre concret.

        Minunile despre care am auzit sporadic prin articolele de presa,cum ca un bolnav de cancer s-a vindecat prin rugaciune sau despre supravietuitorii unor dezastre naturale de neimaginat,au un fond cat se poate de real.Pentru ca un gand pozitiv poate reprezenta realitate cand nici nu te astepti.Totul e sa crezi in ceva anume.In felul tau.

         In acelasi timp credinta in anumite observatii si aplicabilitatea lor,reprezinta cel mai scurt act creator al mintii umane,Gratie lui,astazi folosim calculatorul pentru a ne face viata mai usoara,vorbim la telefon cu cei dragi chiar daca acestia nu sunt langa noi,vedem in intuneric,etc.Dar acest act creator naste alte si alte intrebari si este in continua schimbare,ca sa nu mai pomenesc de efectele nocive ale aplicabilitatilor sale.

         Dar cel mai important lucru de mentionat e ca religia actioneaza la nivel spiritual,psihic,pe cand stiinta isi are aplicabilitate de regula la nivel fizic. 

         Daca as fi intrebat in ce tabara ma situez,as spune ca la mijloc.Sunt convins ca vechile credinte si cele noi vor merge impreuna pana in punctul in care se vor contopi. Cand religia si stiinta isi vor rezolva disputele,cand dreapta si stanga vor lucra in acelasi scop,de fiecare data constructiv,atunci putem spune ca "totul e posibil" va fi un fel de adevar absolut,pentru noi oamenii,pentru mediul in care traim, va fi raspunsul pe care CREDINTA il ofera tuturor intrebarilor.Pentru a fi asa,trebuie sa incepem sa CREDEM.

Pana data viitoare iti doresc o zi senina si o noapte linistita,

Andrei C.