Iubirea si frica,un tot unitar?

Salut din nou,

          Astazi am sa-ti vorbesc despre cele mai “volatile” simturi ale mintii umane,adica cele doua sentimente considerate contradictorii,Iubirea si Frica.Poate te intrebi de ce am zis simturi ale mintii, asa ca am sa iti explic etimologia cuvantului sentiment, care a evoluat in limbajul actual din latina,sentire de la a simti si mens de la minte,un fel de a spune a simti cu mintea. Una din pasiunilr mele cele mai mari  sunt cuvintele si originea lor.

        Ok, ca sa nu mai bat campii trec direct la subiect.Cele doua cuvinte pot fi abordate din mai multe puncte de vedere.Spre exemplu analizandu-le pur psihologic ele sunt reactii naturale la mediul exterior,ceea ce ne face sa ne simtim bine iubim,ceea ce ne provoaca neplaceri ne provoaca teama.Si anticipez ce ai sa zici, insa ura nu este decat un produs auxiliar al fricii. Adevarata frumusete a acestei definitii consta in faptul ca nu se aplica intotdeauna.In actuala lume intoarsa cu susul in jos unii se tem de ceea ce le face binele iar altii iubesc ceea ce le provoaca neplaceri. Problema lor si a noastra in general este ca ne temem intotdeauna de ce urmeaza sa se intample,insa iubim numai ce e acum si aici.Si ca sa repet o ideie dintr-o postare anterioara,conditia esentiala a fericirii sau a succesului este orientarea pe prezent.

         Dar adevarata intrebare ar fi “De ce unii ajung sa le confunde?”Si raspunsul la aceasta intrebare e pur psihologic,daca tot am inceput cu acest punct de vedere.Orice om are un Ego,un fel de soft al fiecaruia care ii spune cine este,ce este si mai ales ce nu este.Acest Ego este alimentat de diverse conjuncturi mai mult sau mai putin fericite,ca atare este in continua schimbare.Ego-urile puternice au de obicei un fond nefericit pe care se cladesc.Ego-urile slabe nu au cunoscut atat de intens senzatii neplacute.Insa acest Ego creaza o realitate distorsionata in ambele extreme,un ego puternic nu poate simti la fel de intens iubirea cu care este inconjurat,in vreme ce simte o frica irationala de ceea ce viata i-a oferit pana acum si ii poate oferi in continuare.In cazul contrar,ego-ul slab nu se teme de aproape nimic si se bucura cu mai mare intensitate de lucrurile simple pe care le ofera iubirea. Dar este intotdeauna vulnerabil.Cand unul din cele doua tipuri de oameni se gasesc intr-o situatie dusa la extrem tind sa-si degenereze simturile:resping ceea ce le face bine sau aleg unele lucruri care le fac rau.Sau mai rau,amandoua.Presupun ca stii expresiile”ti s-a urat cu binele”sau”lasa-ma in durerea mea”.De specificat ca Ego-ul este ceva creat artificial de mintea noastra,nu ne reprezinta decat la nivel social,nicidecum spiritual.Si acest Ego poate avea o mie de masti pe care le purtam in varii situatii.

          Daca privim problema din punct de vedere filozofic,iubirea si frica sunt fortele care modeleaza universul,cel putin cel al nostru,al oamenilor,Planeta Pamant.Stii cum se zice”Daca dragoste nu e nimic nu e”.Total de acord aici:nu poate exista viata fara creatie,nu exista obiect fara forta creatoare a pasiunii omului cum nu exista om fara forta creatoare a iubirii(nu va imaginati altceva).Pe cand frica aduce distrugere si haos.Toate conflictele sunt alimentate de frica oamenilor pentru viitor:fie ca se tem de a ramane fara resurse,fie ca se tem sa nu fie atacati si ataca ei primii, fie ca se tem de influenta celuilalt asupra sa,fie se tem de anonimat.Exemplele pot continua la nesfarsit.Esential e faptul ca mintea umana intotdeauna iscoditoare gaseste mii de motive de teama insa cand vine vorba de a iubi nu are nevoie de nicio motivatie.O face pur si simplu.Fara compromisuri.Adica iubeste cu adevarat.

            Ultimul aspect ale acestei analize comparative este religia.Ea ofera solutia la vesnica noastra cautare a fericirii,daca reusim sa o intelegem si sa o urmam ca atare.Ceea ce promoveaza orice religie de pe planeta este sa iti iubesti aproapele chiar daca acesta te raneste,si astfel iti inspira teama.Sa raspunzi cu bine binelui si cu acelasi bine chiar si raului.Dar in esenta aceasta inseamna ca tu sa renunti la Ego. Nu intamplator Cel de Sus este iubit si temut in acelasi timp.E un fel de pilda.Nu intamplator Dumnezeu a jertfit mandria sa ,fiul sau,pe Mantuitor,in scopul iertarii pacatelor lumii.E pilda suprema de renuntare la sine,la Ego.Poate exista mii de controverse in privinta religiilor insa eu cred ca punctul in care se intalnesc e aceasta ideie de renuntare la anumitul Ego,alegere prin care fiecare poate cunoaste iubirea si sa o accepte,cunoscand dar nelasandu-se influentat de frica.

Orasul Viitorului

Salutare din nou,


       Astazi am sa tratez un subiect despre care am mai scris si vorbit inafara mediului virtual,iar ideile mele s-au bucurat de succes din partea celor carora le-am impartasit.Probabil tu cititorule,ai mai auzit despre diverse proiecte de orase bio,independente energetic si mai efeciente din toate punctele de vedere. In cazul acesta eu nu am sa vin decat cu un fel de comprimare a acestor informatii intr-o viziune si organizare proprie.
       Mi se pare esential rolul orasului in dezvoltarea unei civilizatii,el reprezinta nucleul unui organism complex,este ca o celula pentru intreg corpul,unde corpul este planeta noastra. Iar primul oras reprezinta cea mai importanta celula pentru dezvoltarea armonioasa a unui organism,si anume embrionul.Informatia pe care o detine poarta un rol crucial,iar resursele de care dispune sunt la indemana oricarei "celule" de pe aceasta planeta.Insa interdependenta acestor celule reprezinta si factorul de dezvoltare pentru fiecare in parte.

        Pentru a vorbi mai putin metaforic am sa incep cu un exemplu: Sa ne imaginam un oras-model, embrionul unei viitoare planete mult mai eficiente. Sa ne imaginam ca un anumit proiect selectat de elita stiintifica a lumii,va fi aplicat acestui oras iar dezvolarea sa pana la potentialul maxim va dura,ipotetic 4 ani. Daca proiectul va avea succes,modelul va fi aplicat oraselor vecine pana se va ajunge la nivel de regiune,stat,oraganizatie teritoriala,continent ca mai apoi sa atinga stadiul final,planetar.   
         Bun,acum ne punem intrebarea fireasca:"Care este proiectul?"
Subiectul acesta m-a fascinat din totdeauna,si am vazut destule documentare care sa vorbeasca despre asta,incat am reusit sa-mi formez o ideie proprie.
          In primul rand ceea ce trebuie sa inteleaga locuitorii acelui oras este faptul ca dincolo de socialism, capitalism, democratie sau comunism,exista si alte forme de organizare economica respectiv sociala.Despre ele inca nu s-a vorbit decat la nivel ipotetic.Unul din cei mai mari pasi de urmat pe calea realizarii unui astfel de proiect este scoaterea din mentalul colectiv a acestor concepte gandite acum un secol daca nu si mai mult.
           De ce spun asta? Pentru ca un sistem nu poate fi aplicat fara ca subiectii sai sa inteleaga pe deplin si sa aceepte independent si pe deplin implicatiile acestuia.Incepand de aici restul pasilor reprezinta o certitudine.
           Care ar fi primul pas atunci? Am mai vorbit intr-o postare anterioara si desi pare ceva de pe alta planeta e ceva destul de normal...renuntarea la bani ca forma de motivare si a consumului irational ca si curent cultural.Banii ne separa,ne fac indivizi apartinand niciunui grup,pe cand lucrul in echipa,motivat de simplul fapt de a realiza un bine comun,este mult mai eficient.Banii,am mai zis,creaza dependenta,dependenta creaza haos atat la nivel individual cat si colectiv,iar haosul creaza monstrii societatii,crimele,violurile,furtul si violenta. Sa imi spuna cineva mie ca un om implinit pe plan emotional in principal si eventual material,va mai trebui sa dea cu pumnul, sa minta sau sa fure.Omul este o fiinta sociala,nu poate trai inafara grupului,iar goana asta dupa bani creaza separatie intre oameni.Despre asta sunt convins ca am sa mai scriu,dar nu acum pentru ca trebuie sa trec la alte aspecte.
           Orasul perfect,din punctul meu de vedere,trebuie sa se autosustina atat energetic cat si din punct de vedere al hranei.Aici presupun ca lumea a auzit despre acele eoliene,panouri solare,energia geotermala,hidrocentralele,etc.In functie de amplasarea geografica orice oras dispune de resurse,iar tehnologia exista.De specificat faptul ca geotermala si energia solara sunt la indemana marii majoritati ale oraselor lumii.
           Pentru a hrani populatia oraselor e nevoie de multa hrana si in principal de apa.Apa mi se pare indispensabila. Solutia pentru hrana sunt asa-zisele gradini hidroponice,amplasate in oras,pentru oras.Astfel se elimina dependenta de zonele situate la mari distante.Pentru cei care nu stiu,gradinile hidroponice sunt ca si serele normale cu diferenta ca plantele cresc plutind de apa imbogatita cu nutrienti,sere ce pot fi amenajate chiar si in interiorul unui bloc,deasupra sau oriunde exista lumina solara.Iar celelalte produse de origine animaliera?Ei,aici trebuie sa ne schimbam obiceiurile alimentare.Progresiv,dar eficace.Se stie deja ca persoanele vegetariene traiesc mai mult si au o sanatate mult mai buna decat cei care consuma carne,lapte,oua si produsele auxiliare.
           Pentru apa situatia este un pic mai complicata,pentru ca nu toate orasele dispun de aceasta resursa atat de importanta, pe atat cat ar avea nevoie.Exista insa o multime de idei ingenioase care pot rezolva aceasta problema.Se pot crea noi sisteme de colectare si transport al apei,se pot aplica diverse metode de reciclare a acesteia,se pot gasi noi surse de apa potabila si asa mai departe.Ceea ce mi s-a parut ca ar avea cea mai puternica influenta in aceasta problema a fost o inventie americana care filtreaza apa sarata,nepotabila(de care dispunem mai mult decat putem consuma),si o transforma in apa pura, fara minerale.Daca ideea s-ar aplica la proportii industriale,iar aceasta apa s-ar integra intr-un circuit natural,acolo unde panza freatica se subtiaza din ce in ce mai mult,ideile de mai sus ar fi doar planul B.
           Pentru realizarea tuturor celor de mai sus e nevoie de educatie.Si cand spun de educatie ma refer la ceva eficient,nu la sistemul actual care mai mult te face mai mult inadaptat decat adaptat.Un sistem simplu,la obiect,bazat pe teorie si practica luate impreuna,nu individual,un sistem in care elevul si profesorul comunica ca de la egal,in care abilitatile individuale sa fie antrenate exclusiv, pentru ca fiecare student sa isi atinga maximul potential intr-un mod placut,independent de alegerile celorlalti.Un sistem similar celui din Finlanda,care la ora actuala da clasa la nivel mondial cand vine vorba de educatie,iar rezultatele nu intarzie sa apara.
            Odata ce omul este educat intr-o privinta el va lucra benevolent,motivat indeajuns de mult de posibilitatea de a face ce ii place,cu scopul de a se face util si a fi apreciat pentru asta.Dupa cum am zis omul este o fiinta sociala.
            Si in continuare am sa vin cu o ideie proprie care cred eu,desi e radicala,poate schimba insasi natura umana intr-un sens constructiv.Toate problemele de pe aceasta lume sunt efectul lipsei de comunicare.Toate conflictle de la cel mai mic pana la cel mai inalt nivel sunt rezultatul neincrederii,fricii omului de necunoscut.Ne certam,mintim,ranim,suntem capabili de orice in sens negativ,ca efect al neincrederii in CELALALT.
           Asta insa,se poate schimba.Daca am putea comunica telepatic,aceasta problema s-ar rezolva,desi brutal,eficace. Gandurile nu ni le putem cenzura,insa vorbele trec prin atatea filtre incat adevarul ne iese rar pe gura.Vorbim mult dar spunem putine.Iar a comunica telepatic,desi suna SF,este posibil,crede-ma.
            Probabil ai auzit despre unii bolnavi carora posibilitatea comunicarii le este data de un aparat conectat la creierul acestora.Cel mai celebru dintre ei este Stephen Hawking,cel mai "dotat intelectual" om al epocii actuale.Ganditi-va ce ar putea face un astfel de aparat daca toate resursele cenusii ale planetei si-ar orienta energia catre perfectionarea acestei tehnologii in asa fel incat sa imite tonul vocii si sa functioneze in timp real.Si mai ales daca ar fi combinat cu tehnologia de transmitere a datelor prin unde,Bluetooth,Wi-Fi,etc.Ai sa zici ca ar fi periculos,insa eu vad in acest pericol posibilitatea omului, ca specie, de a-si accepta propriile vulnerabilitati,de a-i intelege pe cei din jur si de a-i accepta,de a colabora atat la nivel spiritual cat si fizic,in scopurile pe care si le propun impreuna.Doar imagineaza-ti!
             In viziunea mea,acest proiect,daca nu sub forma actuala,va fi cat de curand aplicat,experimental,intr-un oras izolat politic economic si cultural de restul lumii, pentru ca rezultatele obtinute sa reprezente premisa unei intense dezbateri. Daca va fi eventual aplicat la nivel global, proiectul ne poate duce intr-o noua epoca, o "Renastere" a mileniului 3.Ti-am captat atentia?

Cu aceleasi ganduri bune,

Andrei C.       

Despre dependenta

Salutare din nou,

       In aceasta postare am sa va vorbesc despre un subiect despre care cred ca toata lumea a auzit mai mult sau mai putin si multi,
fie ca recunosc sau nu,se regasesc printre cei ce au o astfel de boala a spiritului. Nu am sa pornesc cu o definitie tip,pentru ca nu vreau sa va simtiti ca la scoala,am sa spun ce inteleg eu prin dependenta in sens restrans.Dependenta este o stare irationala a psihicului generata de experiente senzoriale cu o intensitate mai mare decat cele obisnuite.(imi place sa ma complic,stiu!)

       Bun,aici o sa ma intrebati(ipotetic),daca mie imi place sa mananc inghetata sau mai stiu eu ce,sunt dependent?...Ei,aici se complica problema. Nu putem vorbi despre dependenta atunci cand obiceiul de tip senzorial implica rezultate pozitive.Deci a te spala pe dinti in fiecare zi nu provoaca dependenta.Bine,asta daca stim ce pasta de dinti folosim. Dependenta intervine atunci cand un obicei are efecte negative: spre exemplu fumatul,alcoolul si toate substantele cu efect nociv despre care stim sau nu cate ceva.Mai rau ne afecteaza insa lucrurile despre care nu stim anumite detalii.Dar despre asta am sa vorbesc alta data,in functie de cat de bine imi organizez ideile.
      Ok,deci o intrebarea care imi vine acum in minte este: Ce provoaca dependenta?De aici incep lucrurile interesante.Substanta,obiectul sau senzatia,cum vreti voi sa-i spuneti,nu este cauza in sine a statutului de dependenta.Mai degraba cauza este golul,daca as putea sa ma exprim astfel,pe care aceste lucruri fizice incearca sa il umple la nivel psihic.Si nu o zic asa pentru ca am citit eu undeva,o spun pentru ca am trait-o pe proprie piele si am invatat cum sa inlatur incet incet,step by step,aceste mici obiceiuri nesanatoase.Si sunt convins ca multi dintre cei care citesc aceste randuri,au propriul scenariu,fie ca il constientizeaza fie ca nu,fie ca au vreo problema cu dependenta,sau poate,si aici ma rog sa fie cat mai multi ca acestia,au constientizat din timp si au fost sinceri cu sine,pentru a-si rezolva aceasta problema.Si nu m-ar mira sa existe si aceia care nu s-au lasat atinsi de problemele vietii atat de mult ca altii si traiesc o viata echilibrata.
       Dar daca ar fi de scris mii de pagini in legatura cu subiectul,ar fi despre efectele dependentei.Si nu vreau sa sperii pe nimeni,insa eu o consider principala cauza a raului in societatea actuala.A nu se intelege ca un om dependent este neaparat un om rau.El in sinea sa este o victima,eventual va deveni sau nu agresor.
       Am urmarit un documentat recent despre natura umana,in care unul din capitole il reprezinta dependenta.Lucrul acesta m-a ajutat sa privesc dincolo de educatia care mi-a fost data in domeniu si sa vad problema intr-un cadru mult mai general.Si am sa vorbesc in continuare despre cea mai nociva dependenta din istorie,dependenta de bani.Ati vazut bine,banii,despre care ati auzit atatea povesti frumoase sau mai putin frumoase,despre care se crede ca aduc sau nu fericirea,despre care se crede ca rezolva absolut orice fel de probleme.NU judec...n-am trait pe partea cealalta a statutului social ca sa zic ca ar fi asa sau nu. Insa ceea ce multi dintre voi cred ca nu stiu este ca banii provoaca cea mai nociva forma de dependenta,atat pentru subiect,cat si pentru cei din jurul sau.Sa ne gandim asa...X a suferit de pe urma unei despartiri si a incercat sa isi umple acest gol lasat in suflet cheltuind sume irationale pe diverse bunuri sau servicii.La un moment dat X a constatat ca golul nu a fost umplut pe deplin si ca ar mai vrea inca putin,chiar daca nu mai are bani.Daca X ar fi avut pana acum valori morale,ar fi ales sa obtina pe cai corecte acei bani,insa golul se adanceste pe masura ce trece timpul iar dorinta sa de a cheltui si a se face remarcat de catre altii prin asta ,este din ce in ce mai irational de mare.Asa ca X inventeaza noi metode de a obtine bani,care tin mai putin de propriile forte,si mai mult de capacitatea sa de a manipula pe cei din jur.In cazuri extreme X va recurge la acte de violenta,sau daca dispune de o inteligenta deosebita va crea un sistem atat de complicat prin care poate ciupi bani din toate partile,incat sa para legitim.Si poveste lui X este subiectul a miliarde de tone de carti si publicatii,chiar sub aceasta forma sau in alt context.
          Ceea ce nu stim noi despre X este faptul ca exista,nu stim ceea ce face,si cum ne influenteaza el pe noi,direct sau indirect.Auzim despre X si Y la TV,la stirile de la ora 5,cu o asemenea constanta incat se printeaza in subconstient,si astfel creem la randul nostru un alt fel de dependenta,una destul de inspaimantatoare,vrem sa auzim cat mai mult cum se "ard" altii.
           Prin povestea lui X am vrut sa demonstrez caracterul social al dependentei,si anume faptul ca se transmite ca o boala.Dar ce am vrut mai cu de seama sa explic este faptul ca X poate fi unul din cei ale caror actiuni pot distruge un intreg popor,un intreg ecosistem,si de ce nu,intreaga planeta,incet dar sigur.Eu sper sa nu fie nevoie,este doar un scenariu ipotetic.Ceea ce stie X insa e puterea banului,si capacitatea sa absoluta de a manipula.Ceea ce nu stie X din pacate,blocat de bariera orgoliului sau tesut pe un fond de experiente neplacute,este faptul ca ,oricat de mult ar avea la nivel fizic,nu poate compensa cu nimic ce are nevoie la nivel spiritual,psihic.Pentru ca materia este finita,in continua transformare,dar ceea ce o guverneaza sunt niste legi...legi tiparite ca un Software universal in fiecare corp existent in univers.Iar la noi oamenii,acest sablon a ramas neschimbat de cand ne-am afirmat ca specie,pentru ca in esenta este perfect.Se numeste CONSTIINTA,iar nerespectarea lui duce la stari deviante.
           Deci,dependenta de bani este un concept general,ramificat in viata actuala in celelalte forme ale dependentei...alcool,tutun,droguri,sex,televizor si cine mai stie sa adauge aici are toata libertatea sa o faca.Intr-o alta ordine de idei,dependenta este un flagel care modifica si inlocuieste statutul natural al constiintei umane.Acela pe care il ai cand te nasti...pur si lipsit de idei complicate.
            Cum se poate deci combate dependenta?Aici raspunsul e atat de simplu in teorie insa atat de complicat in aplicarea sa fiecaruia din noi...Trebuie sa descoperim unde se afla golul ce l-am alimentat cu atatea tigari,cu atatea sticle de alcool,si imi cer iertare ca trebuie sa o repet,insa nu pot alinia toate obiectele veneratiei noastre irationale.Odata ce incepem a fi sinceri cu noi insine in cea mai simpla dar mai brutala forma,acest gol va fi depistat,iar fiecare caramida care trebuie pusa pentru a-l reintregi va veni progresiv si interdependent catre acel loc,una peste alta,pana cand vom atinge forma perfecta de echilibru.Una din cele mai puternice credinte ale mele este ca fiecare om o poate face singur in viata sa cu pasi de bebelus,iar daca nu va reusi,o va face moartea intr-un proces cat un vis,simplu si brutal.De aceea pot spune ca nu ma tem de moarte la fel de tare ca atunci cand am auzit prima oara despre ea.Si o voi face din ce in ce mai putin de-a lungul vietii,de asta sunt convins....
            Sper  ca am reusit din nou sa va creez climatul necesar unei opinii obiective si apreciez din nou interesul de care dati dovada...

Si ca sa-l citez pe Adi Moisescu(ala de la ProTv) nu pot altfel sa imi iau ramas bun decat:

Ma inclin,

Andrei C.
     
         

Imaginatia-sursa schimbarii

  Salut din nou,

          Nu am mai postat cu aceeasi frecventa ca pana acum dar mi-e greu sa imi creez o rutina intr-un timp asa scurt.Ma gandeam pana nu cu mult inainte la un lucru ce la data actuala gasesc din ce in ce mai greu la copii,ca sa nu mai vorbesc de adulti,si anume imaginatia. Am facut o retrospectiva a vietii mele din acest punct de vedere.Si multumesc lui Dumnezeu,mi-a mai ramas ceva din ce aveam in copilarie. Dar am constatat cu stupoare ca imi manifestam imaginatia in scopuri destructive. Noroc cu scoala asta careia nu-i gaseam utilitate pana in ziua de azi.Am invatat sa fiu cretiv in sensul constructiv.Am invatat sa scriu.Si scriam sincer,scriam matur,scriam impropriu unui copil.Dar n-am simtit niciodata ca nu as mai fi copil,nici macar pana azi.

       Asta ma duce la ideea: Poate a fi matur nu tine de suprimarea imaginatiei,poate a fi matur inseamna organizarea acelor idei atat de frumoase si pline de sens pentru fiecare din noi in asa fel incat sa devina realitate. Mai stiti voi aia care ati crescut asa de repede cum vedeati lumea in copilarie? Cum puteam face din bete o casa?din pietre masinute?din celalalt copil de langa tine colegul tau de raliuri?sau fata fiind din papusi oameni reali?Stiti senzatia de acum cand,chiar daca le aveti pe toate astea,ceva lipseste?.Stiti senzatia aia ca nu va lipsea nimic chiar daca nu aveati IPhone, Facebook,Divino Pub,BMW,Audi,gagica siliconata sau prieten cu bani si muschi?Oare nu am pierdut ceva pe parcurs?Oare nu ne scapa ceva?
      Spunea cineva ca una din tragediile vietii este sa obtii ceea ce iti doresti,iar cealalta este opusul.Banuiesc pe aceasta cale ca sensul vietii noastre nu este dat de scopul sau in sine,ci de calatoria pana acolo.Si nu vad tragedie mai mare pentru un om decat auto-suspendarea liberului arbitru.De ce sa nu facem din bete case?De ce sa nu facem din pietre masini?De ce sa urmam visele altora pentru noi?De ce sa ne pierdem imaginatia?
       Nu pot spune de ce am face-o pentru ca nu exista raspuns,dar pot spune de ce am facut-o.Am incetat sa fim copii din momentul in care am lasat un ecran sa ne prezinte lumea.Am pierdut incet incet din avantul acelor ani cand totul era posibil pentru ca am fost siliti de prejudecati.Ale celor din jur si eventual de propriiile prejudecati.Si unul din fisierele realitatii actuale ne demonstreaza ca oamenii care dau dovada de asa ceva sunt acaparati,acuzati si executati silit.Cel putin pe meleagurile astea multilateral dezvoltate.
       Si poate unii se mai intreaba de ce nu le merg relatiile,de ce viata le rezerva un permanent mers din floare in floare sau o izolare de toate emotiile specifice unei relatii sanatoase.Ei,cred ca nu mai are rost sa raspund la aceasta intrebare pentru ca sunt convins ca fiecare dintre voi a raspuns in sinea sa in acest moment.
        Am inlocuit progresiv imaginatia cu carti si caiete,pixuri,creioane,omniscientul si omniprezentul televizor,cu trusa de machiaj,cu galetusa cu steroizi,cu telefoane atat de inteligente incat nu ne mai trebuie noua acest atribut,cu masini tunate care te duc de la A la Z cum te duce logica insa toate acestea nu te pot duce orisiunde cum o face imaginatia.Era unul Einstein care a zis asta.Am mai zis-o si o repet,creierul uman e capabil de mult mai multe decat li se permite ochilor sa vada,urechilor sa auda,mainilor sa simta si gurii sa guste.

        Dar stiti care este partea cea mai interesanta a problemei?Exista STOP pentru orice.Tot ce ai de facut e sa realizezi unde te afli si ce vrei cu adevarat.Constiinta ta este cea mai buna arma impotriva oricarei stari lipsite de sens.Si ca sa inchei tot cu un citat"Unii oameni o numesc constiinta,insa eu prefer sa o numesc vocea lui Dumnezeu in sufletul omului".

Cu speranta ca am trezit un strop de geniu in fiecare dintre voi,

Andrei C.

Succes sau esec? O problema de alegere 2

          Dupa cum spuneam data trecuta exista o componenta psihologica a succesului respectiv esecului, si aceasta tine de capacitatea individului de a se autoprograma pe una din cele doua cai.Uneori o face constient dar de cele mai multe ori se intampla opusul.In cele mai multe cazuri atitudinea pozitiva sau negativa asupra vietii sunt componente genetice.Asta nu inseamna neaparat ca nu se pot modifica in timp.

         Cand vorbim despre genetica ne gandim la trasaturi standard mostenite de la generatiile anterioare,trasaturi cu care te nasti,le transmiti mai departe si intr-un final mori cu aceleasi calitati si defecte cu care te-ai nascut.Daca ar fi asa,cum se explica evolutia pana la urma? Deci adevarul ar fi pe undeva la mijloc.Spuneam ca oamenii nu se schimba in esenta,ci isi nuanteaza anumite trasaturi.Si aici ar mai fi sa adaug inca ceva...oamenii carora le pasa de dezvoltare personala si o fac independent de vointa altora sau mediul exterior tind sa "rescrie" tiparul dupa care au fost claditi.Si astfel de oameni sunt rari in aceasta lume,dar exista.Sunt acei oameni carora li se asterne lumea la picioare ,pentru care imposibilul este delimitat de propriile standarde,oamenii despre care am auzit de atatea ori sau nu,preferand sa stea in umbra.
         Desi am cunoscut o sumedenie de oameni pe parcursul vietii,pot spune ca doar unul singur a reusit sa se apropie de un astfel de portret. Si singurul lucru pe care l-am remarcat la acea persoana a fost incapatanarea,in sensul constructiv al cuvantului,de a-si axa intreaga energie asupra lucrurilor pozitive. Stiu ca pare ceva scos din cartile cu basme,insa consider asta ceva posibil.
       Explicatia stiintifica consta in faptul ca intraga materie este formata pana la cea mai mica subdiviziune a sa din energie.Deci si omul la randul sau poate fi considerat,cum zicea o reclama de pe la noi"un izvor de energie".Energia poate fi la randul ei pozitiva,cu o influenta mai  puternica asupra mediului inconjurator,sau negativa,cu o influenta mai slaba.Nu ma credeti pe cuvant intrebati-o pe profa sau pe proful vostru de fizica din generala.Insa ce nu se stia decat pana de curand, a fost capacitatea creierului uman de a emite unde electro-magnetice,cunostinta datorata lui Nicola Tesla si experimentelor sale.Cercetaile in domeniu inca nu sunt la un stadiu indeajuns de avansat incat sa se formeze o noua ramura a stiintei,dar cred ca asta ne rezerva viitorul,zic eu destul de apropiat.
       Bun,asta fiind spus,ne putem imagiana creierul uman ca un electromagnet alimentat la nivel biologic.Iar acest magnet functioneaza impropriu regulilor clasice,adica atrage pozitivul cu pozitiv si negativul cu negativ.Cati dintre noi nu le spunem celor dragi:"Totul va fi bine" sau ne auto-incurajam in fata unei situatii dificile.Cati nu au auzit oare de expresia;"De ce ti-e frica nu scapi".Aceste mici ganduri,cu care bombardam mediul exterior de atatea ori pe zi incat le pierdem imediat numarul,au o importanta nebanuita asupra evenimentelor viitoare. De aici vine si separatia intre optimist si pesimist,acele etichete pe care ni le punem singuri sau le avem mostenite ori ne-am pricopsit cu ele din partea altora.Si aici intervine dezvoltarea personala de care ziceam:educarea creierului in asa fel incat sa blocheze influentele negative si sa emita ganduri pozitive.Unii ganditori au sintetizat aceste metode in religii,practici,cutume sau cum vreti voi sa le ziceti,insa influentele negative ale lipsei de cunoastere au facut din ele un intrument de manipulare si mai putin un cod de dezvoltare personala.NU contest insa existenta scopului initial,insa sunt sceptic in privinta anumitor practici.
          Acum sa aduc aminte de o lege fundamentala ,legea atractiei universale,cea a lui Isaac Newton,care cu alte cuvinte spune ca toate particulele ce exista in univers functioneaza interdependent unele de altele,pe baza,ati ghicit,atractiei.Deci daca ar fi sa gandim pur stiintific,mintea umana poate influenta mediul inconjurator prin puterea gandurilor sau mai bine zis impulsurilor neuronale.
          Insa cunoastera mea in domeniu se opreste aici,si pot veni doar cu argumente din psihologie,stiinta sufletului uman.Meseria unui psiholog este sa analizeze gandurile,amintirile,atitudinile etc. de ordin negativ din mintea pacientului si sa le redirectioneze in scopuri constructive,pe baza unor instrumente specifice exclusiv acestei stiinte.Dar un psiholog nu poate interveni nicicum fara acordul pacientului,fara a respecta regula liberului arbitru.Castigarea increderii poate fi un proces anevoios si fragil,iar susceptabilitatea pacientului catre atitudini negative este factorul genetic care impiedica vindecarea.De aici vin si cu convingerea ca singurul responsabil de fericirea ta,esti tu si numai tu.Cand reusesti sa te detasezi catusi de putin de mediul inconjurator poti descoperi secretele mintii tale mult mai bine decat orice parinte biologic sau spiritual,orice psiholog,profesor sau oricine altcineva.Vei intelege ca te-ai nascut cu puterea de face bine tie si celorlalti din nimic,cu puterea de a anihila un ocean de rau cu un gand pozitiv si cu convingerea aferenta,vei gasi rostul cuvintelor "Vreau" si "Multumesc" si pe calea asta binele se va asterne in jurul tau din ce in ce mai repede,din ce in ce mai mult.

Universul este la dispozitia celor cu viziuni constructive si optimism!

Succes sau esec? O problema de alegere 1

         De vreo cateva zile ma fascineaza un subiect depre care de-a lungul anilor,mai ales in ultima perioada s-a vorbit mai mult sau mai putin deschis,cu scepticism sau rezervare.E vorba despre ceva destul de profund,destul de complicat,dar cred ca-l pot face sa fie simplu.

         Care este pragul dintre succes si esec,general vorbind?Iata intrebarea pe care sunt profund convins ca toata lumea si-o pune,de fiecare data cand ajunge la un hop in viata,acel episod in care se nasc mereu intrebari(ce ar trebui sa fac?,daca gresesc?,ce ar face x?,ce parere ar avea lumea daca eu?....etc).Ei,raspunsul e ciudat...ne punem prea multe intrebari.

         Ceea ce ne separa pe noi oamenii de celelalte animale este capacitatea de a gandi rational si independent,cel putin in teorie.Insa defectul unui astfel de avantaj este faptul ca riscam sa ne detasam de la ceea ce este cu adevarat important,adica prezentul,clipa de aici si acum.Si odata cu aparitia unei probleme de acest fel,evolutia individului in general si a societatii in particular duce inevitabil la o ramificare a acestui "flagel".Unii oameni se gandesc la trecut si isi orienteaza actiunile in functie de ceea ce reprezenta "universul" lor intr-un timp ce s-a naruit,altii se gandesc la la un viitor abstract,isi planuiesc viata cu convingerea ca lumea evolueaza conform aceluiasi tipar ca pana acum.Nu judec nimic in aceasta privinta,toti avem motivele noastre,dar din punctul meu de vedere,adesea subiect de disputa,esenta succesului consta in concentrarea pe prezent.

         Poate nu toti am constatat,insa traim o lume in care certitudinea vine numai din clipa prezenta,o lume intr-o schimbare mult prea complexa si rapida pentru a fi inteleasa pe deplin.Dar putini vad avantajele unei astfel de lumi,sau mai bine spus rostul unui astfel de status quo.Eu personal vad acest haos o tranzitie intre vechile conceptii vesnic demontate stiintific si inca pe atat dezbatute si o noua ordine la nivel planetar.Si nu va ganditi la ceva monstruos,cum incearca unele filme de propaganda sa demonstreze.Eu vad pur si simplu o lume mult mai inteligenta,capabila sa inteleaga si sa accepte propriile actiuni si efectul acestora,o lume indepenta de sine si de cei din jur,in care voia primeaza nevoia,in care nocivitatea unei societati de consum va fi doar o pagina in cartile de istorie.

        Si mereu cand aduc vorba de "societate de consum" nu pot sa nu mentionez genialitatea acestui termen,oricine ar fi persoana care l-a inventat.Pe langa definirea unui egoism exacerbat si incurajarea consumului irational,termenul mascheaza si o componenta mai spirituala...nu facem decat sa ne consumam pe noi insine...ca efect stresul este considerat boala omului modern.

        Dar aici pun punct aspectelor negative pentru ca tind mereu sa complice lucrurile.

        As putea sa mai adaug,pentru a intari ideea de succes=orientare pe prezent,cu exemplele celor mai de succes oameni ai planetei,care au inteles ca totul se transforma in timp si au cautat sa satisfaca nevoile omenirii specifice epocii din care au facut parte.Care dintre ei s-ar fi gandit oare ca ideile sale vor fi valabile in timp?Ei au anualizat doar prezentul si au reusit sa gaseasca solutii pentru anumite probleme.Si da,hai sa fiu la moda...il dau exemplu pe Mark Zuckerberg,inventatorul Facebook,desi inventia lui e cam nociva.

       Insa dincolo de comonenta rationala a succesului,exista una spirituala,la care s-a incercat sa se vina si cu o explicatie stiinfica destul de recent,anume atitudinea omului fata de succes sau esec.Si aceasta abordare,mai mult psihologica decat pragmatica este,dupa mine,mult mai importanta de inteles.

        Dar despre asta,in ciuda entuziasmului,voi vorbi intr-o postare viitoare.

       

Sa facem cunostinta

    Sunt Andrei,un om obisnuit cu vise si aspiratii ce ma fac unic in acest mini-univers al oamenilor ce au ceva de spus si nu se tem a-si expune opiniile. Sunt un tip caruia ii place sa vorbeasca putin,sa scrie mai mult,un tip caruia ii place sa surprinda esenta lucrurilor,sa analizeze si sa puna totul pe foaie. Inca de mic am avut tendinta de a pune in ordine cele ce tin de universul meu interior, de a simplifica,de a sublinia lucrurile cu adevarat importante,insa pana de curand nu am avut  curajul sau motivatia de a le impartasi lumii.

    Am trait intr-un mediu in care creativitatea era privita cu ochi rai de catre ceilalti,probabil din cauza fricii omului de necunoscut,probabil din cauza unei tranzitii mult prea lente intre conceptele epocii comuniste si mirajul epocii capitaliste,al unei democratii care s-a dovedit prost inteleasa.Dupa cum se poate intelege m-am nascut in acelasi timp cu "democratia",insa m-am maturizat cu o viteza mult mai mare.Am avut o copilarie lipsita de prea multe momente tulburi,cu imaginea unui soare bland care ma trezea in fiecare Sambata dimineata intotdeauna plin de energie,cu sunetul Radio Romania Actualitati zumzaind din camera bunicii,cu vesnicul meu mic-dejun din paine si gem de prune,dupa care cutreieram strazile pana in toiul noptii,adesea prins intre activitati cum ar fi fotbalul pe maidan si ascunselea prin toti copacii.Aveam o energie ce ii dobora pe toti,desi mancam cat un "pui de vrabie" ca sa citez vorbele bunicii.Si da,am copilarit la tara,intre un pamant verde si intotdeauna fascinant si un cer albastru sagetat de pasari si avioane. Daca ar fi sa povestesc toate prostioarele pe care le-am facut as deveni un alt fel de Florin Piersic,deci incerc sa fac un rezumat.

     Singurul meu contact cu "lumea buna" acolo in satucul in care am copilarit,a fost un televizor prafuit in care prindeam TVR 1 tot timpul si TVR 2 doar in zile senine si acel difuzor din camera bunicii la care ma fascinau melodiile lui Robert Miles,ale lui Vanghelis sau ale lui Jean Michel Jarre. Stateam in fiecare duminica lipit de difuzor,ascultand teatrul radiofonic si nu dadeam mai deloc importanta stirilor desi erau prezentate cu o voce plina de entuziasm de aceiasi doi oameni pe care ii ascult cu drag si acum.Nu am avut telefon mobil decat pe la varsta de 14 ani,calculator insa imi cumparasera parintii cu doi ani inainte.Nu va imaginati ca ma fascina subiectul. Desi am fost mutat cu "studiile" in Galati,gandul meu era doar la sunetul turturelelor din zilele toride de vara si de acea pace specifica unui loc de care se leaga intreaga ta copilarie. 

     Desi pare brutal spus,mutarea mea la oras a insemnat inchiderea a mii de usi pe care puteam evada catre libertate. Eu sunt o fire calma careia ii place sa traiasca intr-un mediu pe masura,iar mediul urban nu imi prieste deloc.Cu fiecare ocazie incerc sa ma intorc acolo unde am invatat cat de simpla si infinita poate fi fericirea.

     Viata mea de dupa acest minunat capitol se rezuma la o miscare haotica insa controlata de ambitiile parintilor careia am incercat tot timpul sa ii stau impotriva,la conflictele aferente pubertatii si la o cautare dureros de lunga a propriei identitati,intr-un mediu fragil si in permanenta schimbare.Dar memoria afectiva o poate rezuma doar la atat...scoala gimnaziala, calculator,liceu,betii,facultate si masterat.Nimic nou nimic fascinant,o viata de duzina impusa de duzina.Poate putinele relatii pe care le-am avut si au durat impropriu de mult sa ma mai scoata din acea rutina,dar parca s-au terminat prea brutal,sau prea conform stereotipiilor,din motive vechi de cand lumea.

       Am decis sa trec peste cu o hotarare pe care nu am mai experimetat-o pana acum,sa lupt cu tot ce a facut rau in formarea mea ca individ mai mult sau mai putin independent,mai mult sau mai putin matur,insa neschimbat in esenta.Am decis ca vocea mea interioara trebuie sa urle in asa fel incat sa surpe muntii,am invatat sa spun ce gandesc,astfel am pierdut multi asa zisi prieteni insa am castigat altii mai buni.Am inteles ca lumea nu se poate desprinde din anumite concepte dictate subconstient,ca oamenii nu se pot schimba,dar pot capata nuante,am inteles ca exista riscul de a fi singur in acest univers,chiar si inconjurat de atati oameni.Dar mai de pret intre toate am inteles ca pot fi iubit asa cum sunt,si am invatat sa ma iubesc mai mult ca inainte.Am scapat de tendintele perfectioniste impuse de un stil de educatie nociv,am reusit sa aflu cine sunt eu si faptul ca nu exista limita decat cea impusa de propria constiinta,

        Tot ceea ce am vazut tot ceea ce am facut mi-a deschis ochii catre o lume pe care vreau cu pasi mici sa o stapanesc si de ce nu, sa o schimb.Pe aceasta cale fac un apel la cei care au ceva de spus,cei care se tem sa spuna ceva,cei care cred in ceva...sa scrie,sa vorbeasca,sa urle...nu vad dar mai de pret lasat de Dumnezeu decat gandirea libera...visul meu este ca lumea sa gandeasca dincolo de tipare...numai asa se poate ajunge la lucruri mai bune in viata fiecaruia dintre noi. Sper ca acesta mica introducere sa creeze premiza catre un dialog si sper deasemenea sa gasesc subiecte interesante de postat petru voi, cei din fata calculatorui.

Cu gandurile mele cele mai bune,

Andrei C.